Fara titlu.
februarie 9, 2009Soarele zice multe. Trebuie doar sa stii sa il asculti.
Frunzele susotesc la fiecare bataie a vantului. Trebuie doar sa stii sa le asculti.
Astazi am fost in parc. Am ascultat si soarele si frunzele.
Am vazut pe cerul mohorat cum se luptau sa razbata timid cateva raze de soare. Intr-un final au iesit invingatoare. Atat am asteptat. Mi-am luat cartea si am plecat sa ma plimb pe alelile intortocheate.
M-am plimbat, am incercat sa ma regasesc in labirintul de alei si poteci. M-am asezat pe o banca, am stat si am citit. Vreo doua ore. Soarele capatase curaj si era tot mai cald. Vantul nu se lasa mai prejos si incerca din rasputeri sa intoarca filele cartii mele, mai repede.
Am vazut doi batranei, cu parul alb, dar ochii senini si limpezi, plimbandu-se si tinandu-se de mana. Strans.
Am inteles ca vantul incercase din rasputeri sa intoarca si filele cartii lor, mai repede. Poate reusise.
Dar erau fericiti. E placut sa vezi cum unii reusesc sa sfideze timpul cu greutatile lui. Timpul nu lasase urme decat pe chipurile lor. Sufletele le erau inca tinere, calde si fericite ca erau impreuna. M-au impresionat.
M-am bucurat ca am petrecut cateva ore doar eu cu mine.
Astazi am invatat sa rad, sa plang, sa ma bucur de lucrurile simple, sa sper, sa cred, sa iubesc, sa visez, sa vad lucrurile si altfel, sa am mai multa incredere, sa-mi dau seama ca timpul nu iarta pe nimeni si e pacat sa-l lasi sa treaca pe langa tine.
Soarele zice multe.
Frunzele susotesc la fiecare bataie a vantului.
Astazi am invatat sa le ascult.
Uitasem cum e.
Azi am fost cu adevarat fericita.
Citat: “Nu exista fericire de care sa iti amintesti fara tristete. Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.”
“Numai că la o carte e mai uşor să-ţi dai iluzia că poţi să rămâi la aceeaşi pagină. Chiar dacă şi asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeaşi pagină, de fapt citeşti mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrâneşti. “ [Octavian Paler]
Ma bucur sa vad ca “vantul” a reusit sa intoarca o fila interesanta pe blog-ul tau.
Adierea vantului ,calda atingere a unei raze de soare, picurii unei ploi calde de vara,ori ciripitul pasarilor sunt lucruri marunte de care daca sti sa te bucuri atunci inseamna ca sti sa traiesti.De multe ori luati in valtoarea treburilor cotidiene uitam aceste”simple”dar totusi atat de importante lucruri.Daca avem puterea sa NU lasam sa treaca pe langa noi aceste lucruri marunte vom avea mereu sufletul plin de bucurie chiar fericire.Cand reusim sa simtim astfel atunci inseamna ca stim sa traim cu adevarat,inseamna ca latura noastra umana nu a murit.
E mare lucru in ziua de astazi cu toata aceasta viteza in care se desfasoara viata noastra sa poposim putin pe taramul linistii si frumosului.Vom putea vedea albastrul cerului,pasarile cu jocul lor,caldura care vine din natura care parca uneori ne vorbeste sau doar ne asculta.Cred ca asta este VIATA.
Imi doresc ptr tine sa poti trai mereu asfel de clipe si atunci cand te simti presata nu tagadui sa privesti putin in urma la ziua petrecuta in parc.
imi place ca mai atingi cate-o coarda sensibila …as incepe sa spun ce-mi place mult…as putea zice de exemplu de simetria inceputului cu a finalului
) ok…ma abtin,nu e totusi limba romana 
dar sa stii ca imi place!
da… sa revenim. frumos gandit,transmis si perceput,probabil. nu incep eu cu teoriile mele,ca ce ai fost tu sensibila,dar daca incep si eu cu ale mele…pana mea,o sa par emo
hai felicitari sorello ! :* imi place mult. cred ca dorul de casa te face sa te “scalzi in butoiul cu melancolie ”
)
hehehehe
incepe sa mearga treaba
multe carti
rabdare
atentie
si curaj
mie imi place ce citesc si asta nu doar ca esti o prietena
stii ca te criticam daca nu imi placea